Marturiile de nunta, în ziua de azi, reprezintă recunoştinţa mirilor pentru prezenţa invitaţilor la uniunea celor doi. Ceea ce nu se ştie este că acest obicei se trage din secolul al XV – lea de pe meleagurile europene. Nobilii aveau obiceiul de a oferi aceste mici daruri care erau reprezentate printr-o bombonieră de cristal ce conţinea zahăr sau dulciuri fine, Cu siguranţă acest obicei a plecat de la francezi deoarece cuvântul bombonieră provine din franţuzescul “bomboniere”.

Iniţial, aceste daruri simbolizau împărţirea norocului mirilor, dar o dată cu creşterea preţului zahărului au ajuns să semnifice bogatei şi regalitate. După o perioadă preţul zahărului a scăzut iar cuburile de zahăr au fost înlocuite cu migdale învelite în zahăr, astfel această combinaţie de amar cu dulce reprezenta esenţa unei căsătorii: “La bine şi la rău”.

Acest obicei încă există şi se practică la majoritatea minţilor, cu toate că semnificaţie iniţială s-a pierdut.În ţara noastră acestea au evoluat de la ştergare la sticle de vin şi colaci împletiţi, urmând apoi a fi înlocuit cu cocardele ce se prindeau în piept. În ultimii ani românii au preluat obiceiul europenilor de a dărui cutiuţe cu 5 bomboane sau după caz obiecte personalizate.